di
mia
chi
boi
rassegnati
nun
strinciu
d'
assediu
a
ku'
mi
trova
mi
dumanna
onto
logica
menti
nun
mi
spinciu
pi
l'
aldilà
né
kka
speru
la
manna
viru
kunfusi
margini
macchi
di
macchi
'ntunnu
e
mi
pirsuaru
sunnu