tu
nun
ti
curi
ventu
xuxi
arditu
pi
la
to'
via
di
li
xiruna
incerti
supra
li
lastri
fridi
di
granitu
chi
allampanu
li
facci
oramai
inerti
e
a
l'
impetu
s'
astutanu
finiri
avi
la
boria
toi
priva
di
memoria